A da unui material
o anumită formă geometrică, anumite dimensiuni şi proprietăţi se poate
face prin mai multe metode de prelucrare. Astfel, materialul poate
fi tăiat, deformat,
topit, prelucrat termic
sau prin electroeroziune etc. Ca atare, prelucrării prin aşchiere îi revine
circa 30% din volumul total de piese utilizate
în industria constructoare de maşini şi, prin urmare, aşchierea are o influenţă
decisivă asupra tempoului de dezvoltare a tehnologiei construcţiei
de maşini.
Procesul
de aşchiere constă în acţiunea unei scule aşchietoare asupra unui
semifabricat,îndepărtînd de pe suprafaţa acestuia, sub formă de aşchii,
surplusul de material în scopul obţinerii formei şi dimensiunilor proiectate.
Prin aşchiere, în afara formei şi dimensiunilor,se mai obţine şi precizia dimensională, şi calitatea suprafeţei
necesare. Procesul de prelucrareprin aşchiere este cel mai economic în
cazul producţiei individuale şi de serie mică.Dezvoltarea construcţiei
maşinilor-unelte şi deci a prelucrării prin aşchiere începe încă dîn perioada
a. Chr. În Orientul Apropiat şi Nord-Vestul Africii, s-au folosit maşini acţionate
manual sau de animale pentru operaţii de şlefuire, găurire şi de prelucrare
asuprafeţelor de revoluţie.
Aşchierea materialelor, în timpurile vechi,
se efectua cu scule manuale de aşchiere,cum ar fi pila de lăcătuşărie, piatra
abrazivă, care s-au păstrat pînă în ziua de azi, modificându-se doar
foarte puţin.Pînă la mijlocul sec. al
XVIII-lea, ca material de bază utilizat în construcţiile inginereşti, era lemnul. Strungul şi alte
maşini-unelte simple din acele timpuri erau confecţionate, în temei, din
lemn şi se utilizau pentru prelucrarea pieselor din lemn.
Alezarea ţevilor de tun, confecţionarea
şuruburilor din metal şi a unor piese pentru scule constituiau doar o excepţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu