Importanta prelucrarilor prin aschiere

         A da unui material o anumită formă geometrică, anumite dimensiuni şi proprietăţi se poate face prin mai multe metode de prelucrare. Astfel, materialul poate fi tăiat, deformat,

topit, prelucrat termic sau prin electroeroziune etc. Ca atare, prelucrării prin aşchiere îi revine circa 30% din volumul total de piese utilizate în industria constructoare de maşini şi, prin urmare, aşchierea are o influenţă decisivă asupra tempoului de dezvoltare a tehnologiei construcţiei de maşini.

          Procesul de aşchiere constă în acţiunea unei scule aşchietoare asupra unui semifabricat,îndepărtînd de pe suprafaţa acestuia, sub formă de aşchii, surplusul de material în scopul obţinerii formei şi dimensiunilor proiectate. Prin aşchiere, în afara formei şi dimensiunilor,se mai obţine şi precizia dimensională, şi calitatea suprafeţei necesare. Procesul de prelucrareprin aşchiere este cel mai economic în cazul producţiei individuale şi de serie mică.Dezvoltarea construcţiei maşinilor-unelte şi deci a prelucrării prin aşchiere începe încă dîn perioada a. Chr. În Orientul Apropiat şi Nord-Vestul Africii, s-au folosit maşini acţionate manual sau de animale pentru operaţii de şlefuire, găurire şi de prelucrare asuprafeţelor de revoluţie.

        Aşchierea materialelor, în timpurile vechi, se efectua cu scule manuale de aşchiere,cum ar fi pila de lăcătuşărie, piatra abrazivă, care s-au păstrat pînă în ziua de azi, modificându-se doar foarte puţin.Pînă la mijlocul sec. al XVIII-lea, ca material de bază utilizat în construcţiile inginereşti, era lemnul. Strungul şi alte maşini-unelte simple din acele timpuri erau confecţionate, în temei, din lemn şi se utilizau pentru prelucrarea pieselor din lemn. Alezarea ţevilor  de tun, confecţionarea şuruburilor din metal şi a unor piese pentru scule constituiau doar o excepţie.